Copilul tău pare mai trist decât înainte, e deodată reţinut, temător, refuză uneori să meargă la şcoală? Sau, poate dimpotrivă, e foarte îndrăzneţ, nu mai respectă regulile casei şi/sau şcolii şi are bani sau obiecte care nu-i aparţin, iar tu te-ai gândit că s-ar putea să se fi schimbat ceva în viaţa lui, dar nu ştii sigur ce? Nu uita să iei în calcul
una dintre cele mai des întâlnite probleme interpersonale din copilărie şi adolescenţă, anume bullyingul.
Adesea obosiţi, ocupaţi şi preocupaţi, părinţii nu au întotdeauna timpul şi disponibilitatea necesare pentru a fi prezenţi în viaţa copiilor atât cât, poate, şi-ar dori sau ar fi nevoie, mai ales atunci când aceştia cresc şi devin din ce în ce mai independenţi, atunci când grupul de prieteni devine o sursă de influenţă mai puternică decât familia de origine.
Deşi independenţa e normală şi de dorit, există momente în care e nevoie să privim cu atenţie la lucrurile care se petrec în viaţa copiilor noştri şi, acolo unde e cazul, să intervenim. Una dintre aceste situaţii este aceea în care copilul devine victimă, agresor sau amândouă într-un fenomen foarte răspândit în şcoli, anume acela al bullyingului.
Indiferent în care dintre rolurile posibile se află copilul tău, fie că e victima sau agresorul, implicarea ta, ca părinte, este unul dintre lucrurile ce, dovedit, au efect benefic. Primul pas în acest sens este să ştii cum să vorbeşti despre ceea ce se întâmplă. Aflaţi în continuare câteva aspecte de luat în seamă atunci când le vorbiţi copiilor despre bullying.
Aşa cum se întâmplă şi în cazul adulţilor, pentru a reuşi să înţeleagă un concept, copiii au nevoie ca acesta să le fie explicat. Spre deosebire, însă, de adolescenţii mai mari, tineri şi persoanele ajunse la maturitate, copiilor le e de ajutor să aibă parte de mai multe exemple atunci când încearcă să priceapă o idee, şi de mai puţine abstracţiuni. Aşadar, atunci când deschideţi discuţia despre bullying, porniţi de la o situaţie cât mai simplă.
• Spuneţi:
„Uneori, copiii pot să fie răi unii cu ceilalţi. De exemplu, atunci când cineva poartă ochelari, se poate ca el sau ea să fie luat peste picior de colegi, să primească porecle sau chiar să fie îmbrâncit, lovit ş.a.m.d. La tine la şcoală păţeşte cine aşa? Ce reacţie au ceilalţi copii când se întâmplă asta?”
Aţi observat că întrebarea de la finalul paragrafului meu nu cere un răspuns scurt, de tip „da” sau „nu”? Acest tip de interogaţie se numeşte întrebare deschisă şi e foarte utilă atunci când încercăm să deschidem dialogul cu cineva. Puneţi-i întrebări deschise copilului, ca el să aibă ocazia să se gândească la ceea ce îi spuneţi şi să înţeleagă mai bine ideile mesajului vostru, trecând informaţia prin propriul filtru şi apoi răspunzând cu propriile idei.
Răspundeţi cât puteţi de sincer la întrebările copilului şi încurajaţi-l să fie curios şi informat în ceea ce priveşte bullyingul şi să ceară ajutorul adulţilor atunci când e nevoie.
Copiii înţeleg mai bine atunci când pot să vadă în mod concret lucrurile despre care li se vorbeşte. Jucaţi-vă împreună, cu păpuşi, cuburi, umbre, etc. în aşa fel încât cel mic să vadă, clar, ce înseamnă să fii agresor, ce înseamnă să fii agresat şi cât de importantă este intervenţia celor din jur pentru a pune capăt acestui fel păgubos de relaţionare.
• Jocul cu marionete:
Alegeţi cel puţin trei păpuşi şi daţi-le, împreună cu copilul, câte un nume şi câte un rol fiecăreia. Cine este victima, cine agresorul, cine martorul? După aceea alegeţi o situaţie similară cu exemplul anterior, în care un copil care poartă ochelari devine ţinta ironiilor colegilor săi. Jucaţi, pe rând, fiecare dintre roluri, apoi vorbiţi cu cel mic despre ce s-a întâmplat în timpul jocului, despre ce ar fi putut face fiecare diferit, mai bine, ca situaţia să fie evitată ş.a.m.d.
Copiii mai mari şi adolescenţii pot să înveţe despre bullying citind exemple din cărţi, vizionând filme sau piese de teatru, fie ele dedicate în întregime acestui subiect, fie ilustrând pur şi simplu situaţii în care cineva devine victima unui agresor. Iată câteva sugestii de filme şi cărţi pe care să le sugeraţi adolescenţilor:
• Cărţi:1.„Războiul ciocolatei”, Robert Cormier, editura Art, aprilie 2014
2.„Carrie”, Stephen King, editura Nemira, octombrie 2013
3.„Jurnalul unui adolescent timid”, Stephen Chbosky, editura Trei, mai 2013
• Filme:1.„The Fat Boy Chronicles”, regizat de Jason Winn, 2010
2.„Cyberbully”, regizat de Charles Binamé, 2011
3.„The War”, regizat de Jon Avnet, 1994
În sfârşit,
un mod excelent de a le „vorbi” copiilor despre bullying este să le fiţi exemplu de comportament în situaţiile conflictuale. Fiţi voi înşivă blânzi, înţelegători, fermi şi asertivi, evitaţi pe cât posibil confruntările, fiţi împăciuitori, rezonabili, calmi.
Cel mai bun mod de a transmite informaţie este să o exemplificăm şi, aşa cum putem bănui uşor, cel mai bun mod de-a învăţa este să participăm activ la o situaţie despre care avem de învăţat. Fiţi implicaţi alături de copiii voştri în viaţa lor de la şcoală, în grupul lor de prieteni, dar numai atât cât ei sunt dispuşi să vă permită, nu deveniţi intruzivi şi, mai ales, fiţi voi înşivă, în relaţia cu ei, exemplu de asertivitate.
Copiii testează limitele, caută să definească şi redefinească permanent relaţia cu adulţii din viaţa lor, să-şi afirme şi să-şi asume propria independenţă. Atunci când copilul sau adolescentul tău devine prea insistent cu un lucru pe care şi-l doreşte sau poate de-a dreptul agresiv, verbal sau fizic, adoptă o atitudine calmă, dar fermă, fii înţelegător şi oferă sprijin, dar nu permite să ţi se încalce limitele personale şi arată-i, astfel, care este atitudinea potrivită atunci când cineva încearcă să forţeze nota devenind, într-un fel sau altul, agresiv.
Autor: Andreea Radu, psiholog
Sursa:
http://asociatiaspring.ro/Cum%20s%C4%83%20le%20vorbe%C5%9Fti%20copiilor%20despre%20bullying
-------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
