“Ecoute ton corps” – “Ascultă-ţi corpul”

Interviu acordat de Lise Bourbeau pentru DIGI WORLD în cadrul Seriei Digipedia Plus. VIDEO
 

<iframe width="640" height="360" src="//www.youtube.com/embed/gIfVflV1ydE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

http://www.youtube.com/watch?v=gIfVflV1ydE

Lise Bourbeau este autoarea unei filosofii de viaţă numită “Ecoute ton corps” – “Ascultă-ţi corpul”, care a generat o adevărată mişcare la nivel mondial. A înfiinţat un centru prin care să împărtăşească şi altor oameni viziunea ei despre adevăratele cauze ale bolilor şi suferinţelor. De-a lungul timpului peste 40.000 de cazuri au primit consiliere şi peste 80.000 de cursanţi s-au perfecţionat în atelierele lui Lise Bourbeau.

Lise Bourbeau: “Corpul este o creaţie foarte inteligentă. De fiecare dată, mă uimeşte prin felul în care îmi vorbeşte. Fiecare parte a corpului reflectă ceea ce se întâmplă dincolo de corpul fizic. Aceasta se numeşte “metafizică”.

În urma cu treizeci şi cinci de ani, Lise Bourbeau era întruchiparea omului împlinit, fusese desemnată cel mai de succes director de vânzări din America de Nord, avea un soţ iubitor şi trei copii minunaţi. Dar ceva o nemulţumea, aşa că a început să îşi pună din ce în ce mai serios întrebarea “ce îi impiedică pe oameni să fie fericiţi?”. A pornit în căutarea răspunsului la această întrebare şi a iniţiat pe cont propriu o cercetare de mare anvergură. Rezultatul muncii ei a apărut în 1982 sub numele “Ascultă-ţi corpul”, un volum care a devenit best seller înca din prima ediţie. Pentru a pune în practică ideile revoluţionare asupra a ce înseamnă boală şi vindecare, autoarea de origine canadiană a înfiinţat în acelaşi an şi un centru de dezvoltare personală. Din acel moment, Lise Bourbeau a lăsat în urma o carieră de director de vânzări şi s-a dedicat celor de terapeut, speaker motivaţional şi autor de succes. Au urmat 19 best seller-uri traduse în 20 de limbi, conferinţe în întreaga lume şi peste 40.000 de cazuri clinice rezolvate. Rezultatele i-au confirmat alegerea şi au făcut din “Ascultă-ţi corpul” cel mai mare centru de dezvoltare personală din Quebec, continuă şi astăzi,  în profunzime , studiul despre fericire. Invitată la o conferinţă în România, Lise Bourbeau ne-a onorat cu un interviu în exclusivitate.

Reporter: Bine aţi venit, dna Lise Bourbeau! Mulţumim că aţi acceptat invitaţia. Vă mulţumesc că v-aţi făcut timp.

Lise Bourbeau:  Este plăcerea mea.

Reporter: Ca să amintesc titlul cărţii dvs “Cine eşti tu?”, Lise Bourbeau?

Lise Bourbeau:  Este o întrebare bună. Sunt o femeie ca toate celelalte, dar care a pus tot timpul întrebări. De când eram copil, voiam să ştiu totul. Sunt o curioasă. Când eram tânără, la şcoală, nu primeam niciun răspuns, mai ales din partea calugăriţelor de la mănăstire. Ele îmi povesteau despre D-zeu, dar nu îmi plăcea frica de care tot vorbeau. Atunci am hotărât să fac tot posibilul să găsesc răspunsuri. Când aveam vreo 20 de ani am început să cercetez peste tot, mă interesa absolut tot. Nici nu mai ştiu la câte seminarii am participat în ultimii 40 de ani. Cercetarea mea s-a întins pe mai bine de 40 de ani. Treptat, toate s-au lămurit, am început să înţeleg să văd lucrurile altfel. Într-o zi, acum 32 de ani, am avut un vis în care îi învăţăm pe alţii tot ce descoperisem, despre dureri şi mesajele din spatele lor despre cum să te descoperi prin hrană. Toate cunoştintele pe care le acumulasem. După acel vis, m-am entuziasmat foarte tare, mi-am dat seama că asta vreau să fac cu viaţa mea. Însă lucram în domeniul vânzărilor la acea vreme, cu succes chiar. Eram numarul unu in Canada si Statele Unite, lucram din greu, lucram sapte zile pe saptamana, desi aveam copii. In lumea vanzarilor, trebuie sa ai o gandire pozitiva. In primii 15 ani din cercetarea mea, m-am axat pe gandirea pozitiva, foarte la moda pe atunci. Am cumparat prima carte despre acest subiect, acum 45 de ani. Exista o singura carte la acea vreme, “Puterea subconstientului”. Ma interesa aceasta putere a subconstientului, insa ignoram partea spirituala a lucrurilor. Mai tarziu, am inceput sa cred ca nu este suficient sa gandesti pozitiv si sa faci afirmatii, am realizat ca eram rigida si imi controlam strict viata. Nu era rau deloc, pentru ca eram o persoana foarte rigida, eram o perfectionista, totul trebuia sa fie intr-un anume fel. Aceasta a fost si cauza primului meu divort, eram prea rigida si imi controlam excesiv familia. Mi-am dat seama de asta dupa divort notand ce tot mancam. In ultima vreme ma ingrasasem si voiam sa descopar motivul. Atunci am observant cat eram de rigida in privinta alimentatiei si am facut o paralela cu celelalte aspect din viata mea. Acest vis a fost un punct de cotitura pentru mine, lucrasem 15 ani in vanzari, eram divortata si aveam trei copii adolescenti. Desi castigam bine, am renuntat si am infiintat scoala. Nu pot spune ca a fost usor, dar sunt o persoana determinata, foarte entuziasta si organizata si perseverenta, nu ma dau batuta. Cred ca este unul dintre punctele mele forte, care m-au ajutat sa deschid scoala. Daca am un scop care ma motiveaza, devine o necessitate, o nevoie vitala. Sunt dispusa sa fac totul si sa sacrific orice. Nu pierd din vedere obiectivul, orice s-ar intampla, orice obstacol ar aparea, nu pierd din vedere tinta. Cred ca acesta este unul dintre secretele vietii. Oamenii trebuie sa stie ce vor si unde vor sa ajunga, sa nu se abata din drum, indiferent cat dureaza. Macar ai sentimentul ca esti mai aproape de obiectiv.

Reporter: Ce inseamna sa iti asculti corpul?

Lise Bourbeau:   Avem un corp fizic, un corp emotional si unul psihic. Sa asculti de nevoile corpului este doar o componenta si inseamna sa fii atent la semnalele pe care le primesti de la corpul fizic sau de la mediul extern si care te atentioneaza ca nu asculti nevoile corpului tau. Cand incepi sa simti durere fizica, daca simti furie sau alte emotii, daca nu te simti bine in corpul tau fizic, emotional sau mintal este primul semn ca ignori nevoile reale ale corpului tau. Noi incurajam oamenii sa fie atenti la semnale. Toata ziua, in permanenta, primim semnale care ne atrag atentia asupra nevoilor corpului.

Reporter: Este posibil sa ne ascultam corpul in permanenta?

Lise Bourbeau:   Da, vine odata cu exersarea, e o activitate repetitiva, precum condusul masinii. Nu te gandesti dinainte ca trebuie sa iei cheile, sa le bagi in contact si sa rasucesti. Facem lucrurile acestea automat, in timp ce ne gandim la altceva. La fel e si cu semnalele corpului. La inceput, trebuie sa faci un efort sa fii mai receptiv. Dar, dupa o perioada devine un gest automat. Cand am un mic accident, ma lovesc la genunchi, de exemplu, reactia este automata: “unde imi era gandul?”. Ma simteam vinovata pentru ceva asa ca m-am pedepsit singura, lovindu-ma la genunchi.

Reporter: Cand ati inceput sa va ascultati corpul?

Lise Bourbeau:  Cand m-am ingrasat, m-am trezit intr-o zi , tinusem dieta asa cum face toata lumea, dar renuntasem dupa cateva luni, fiindca uram dietele. Dupa ce slabeam, ma ingrasam la loc. Intr-o dimineata mi-a venit ideea geniala, sa notez tot ce mananc. Atunci am inceput sa ascult semnalele corpului. Am realizat ca mancam ca sa nu las mancarea sa se strice sau pentru ca era ora mesei sau inainte sa plec undeva ca nu nu mi se faca foame mai tarziu.

Reporter: Sau pentru ca erati nervoasa…

Lise Bourbeau: Da, mancam emotional. Daca eram suparata pe cineva, mancam mai mult. Am inceput sa imi pun intrebarea: “Mi-e foame cu adevarat?” daca nu eram sigura, stiam ca nu mi-e foame. Daca raspunsul era ”Da”, ma gandeam ce mi-ar placea sa mananc. Incercam sa ghicesc, ceva tare, moale ori sarat. Atunci am inceput sa tin seama de nevoile fizice in privinta alimentatiei, apoi treptat, am inceput sa fiu atenta si la celelalte nevoi. Inainte, daca imi cerea cineva o favoare, acceptam ca sa nu ranesc sentimentele persoanei sau pentru ca ma simteam vinovata. Si spuneam  “Da” chiar daca as fi vrut sa spun “nu”. Cand am inceput sa spun “nu”, am devenit mai atenta la nevoile copiilor mei. Inainte, daca nu voiau sa manance le spuneam: “nu sunt servitoarea voastra, mancati acum, nu mai tarziu.” Imi spuneau ca nu le e foame, dar eu insistam: “nu gatesc de 25 de ori pe zi”. Acum le spun “bine, mancati mai tarziu, dar eu nu gatesc din nou, mancati ce gasiti in frigider”. Deci, am inceput sa fiu receptiva la nevoile mele si ale copiilor mei si atunci am realizat ca a-ti asculta corpul inseamna sa te iubesti pe tine insuti. Daca nu-ti asculti nevoile, nu te iubesti pe tine insuti. Mi-am dat seama ca asta a fost problema cu primul meu sot. Pentru ca eu nu ma iubeam suficient, aveam pretentia sa ma iubeasca el mai mult, ca sa compenseze si sa ma iubeasca asa cum voiam eu, nu cum stia el...asa cum imi imaginam eu ca trebuie sa fie iubirea.

Reporter: Ce inseamna sa fii sanatos?

Lise Bourbeau:   inseamna sa te simti bine in corpul tau, toate cele trei corpuri trebuie sa fie sanatoase. Unii oameni fac mult sport, au un corp perfect si energie, insa, in interior nimic nu merge bine. Cand nu mai fac sport, corpul devine fara tonus. Daca vrei sa fii sanatos, trebuie sa te gandesti la cele trei corpuri. Sa fii sanatos inseamna sa iti asculti corpul si sa te simti bine, fericit.

Reporter: In cazul acesta, ce este boala?

Lise Bourbeau: Boala este un semn, este un sistem de avertizare intern, care apare daca ignoram avalansa de mesaje anterioare. La inceput mesajele sunt psihice si emotionale. Nu ne mai simtitim bine fizic si ne facem o gramada de ganduri. Insa, aceste mesaje sunt foarte subtile. Suntem mereu ocupati, agitati, asa ca nici nu receptionam aceste mesaje. Dupa multi ani in care am primit mesaje si am mers impotriva directiei firesti a vietii noastre, corpul fizic este atacat si el. Cand ajunge in corpul fizic, inseamna ca problema este urgenta. Iti da de inteles ca ai o atitudine nociva, care te afecteaza la fel de mult cat te afecteaza boala. Oamenii care sufera de boli grave au primit foarte multe mesaje, inclusive mesaje fizice mai subtile, insa le-au ignorat. Si intr-o zi primesc acest mesaj foarte intens...este ca un beculet rosu care se aprinde cand pornesti masina, scopul lui e sa te avertizeze. Daca te derajeaza sau il ignori, pe viitor o sa primesti un mesaj mult mai serios. La fel procedam si in viata, ignoram pericolul. Suntem prea preocupati, sa facem si sa adunam cat mai multe si sa uitam de fiinta noastra.

Reporter: In cartea dvs. afirmati, ca o durere de stomac inseamna frica de a pierde pe cineva drag. Durerea de rinichi apare cand nu spui ce te preocupa. Cum faceti legatura intre simptomele vizibile si partea emotionala?

Lise Bourbeau:   Am scris o carte, “Corpul tau iti spune: Iubeste-te!”, cu peste 500 de boli plus tipuri de dureri. Cam o mie de afectiuni in total, cele mai cunoscute. Acasa am o enciclopedie medicala uriasa, 36 de volume. Le-am citit pe toate si am ales bolile care ma interesau. Asta fac eu cel mai bine, sesizez legatura dintre metafizic si fizic, sa zicem ca o persoana are dureri de stomac, stomacul ii transmite astfel ca are probleme de digestie, iar eu fac legatura cu partea emotionala si psihica. Inteb: Cine este persoana pe ca nu poti sa o inghiti? Problema nu este vreun aliment sau vreo alergie si o persoana pe care nu o poti inghiti. Si asta se intampla cand critici acea persoana sau nu o accepti asa cum este, pentru ca nu te accepti nici pe tine. Este un semn ca trebuie sa fii mai iubitor, in general.

Reporter: Exista vreo boala care are cause psihologice sau emotionale?

Lise Bourbeau: Cred asta cu tarie. Absolut toate bolile. Doctorii imi pun foarte des intrebarea asta. Intr-o zi la seminar a participat si un dentist. Mi-a spus: Inteleg de ce te dor picioarele, cand ti-e frica sa avansezi si sa iti faci un viitor nou. Dar dintii? Pur si simplu, nu cred.

Reporter: Nu se spala pe dinti, asta e tot

Lise Bourbeau: A fost amuzant, era convins ca dintii nu functioneaza asa. I-am spus ca “imi pare rau, insa fiecare parte a corpului reflecta ceea ce se intampla dincolo de corpul fizic, asta se cheama “metafizic”. Corpul este o creatie foarte inteligenta. De fiecare data, ma uimeste prin felul cum imi vorbeste. Eu fac asta de multa vreme, insa aceata inteligenta ma uimeste si ma copleseste de fiecare data. Iti atrage atentia prin aceasta parte a corpului care corespunde unei stari de spirit. Daca ti-e teama de viitor si de progress, n-au sa te doara umerii ci picioarele. Daca incerci sa sprijini o persoana, dar ai impresia ca fericirea sa este responsabilitatea ta, o sa ai dureri de spate pentru ca incerci sa o duci in spate. Este foarte simplu si foarte logic, insa trebuie sa crezi in inteligenta corpului tau. Cand incepe sa te doara ceva”atentie!”

Reporter: Intebare!

Lise Bourbeau: Exact. De multe ori incep sa rad si imi spun: Multumesc corpule! Ai fost pe faza.

Reporter: Cum ramane cu bolile pe care medicina moderna nu le intelege, precum cancerul? Si ele isi au cauza in interior? Mai important, pot fi vindecate la fel?

Lise Bourbeau: Da, toate. Mi-e usor sa spun asta pentru ca am tinut seminarii pe tot globul si am cunoscut cam o suta de mii de oameni. Si am auzit foarte multe povesti, despre miracole. La centru, avem teancuri de scrisori primite de la oameni, in care ne multumesc si ne spun ca au fost la doctor, au facut radiografie si au aflat ca boala lor a disparut. Doctorii nu stiu ce sa spuna. O femeie trebuia sa se opereze pentru ca avea probleme la plamani, timp de trei luni femeia a lucrat cu propria persoana, apoi i-am spus sa mai faca o radiografie de curiozitate, doctorii au zis ca s-a strecurat o greseala la radiografie, poate era celalalt plaman. S-au uitat la ambele radiografii si nu le-a venit sa creada. Dar pentru ca nu inteleg, nu vorbesc despre asta. Vor sa aiba un raspuns stiintific la orice. Insa eu am multi prieteni doctori si am lucrat cu multi medici care au trimis pacienti la mine, toti recunosc ca nu pot vindeca, nu le pot promite nimic pacientilor. Pot sa incerce sa-I ajute si pot sa elimine simptomele uneori. Daca te doare capul, iti dau o pastila, insa nu pot promite ca n-o sa te mai doara capul niciodata. Si noi le spunem oamenilor sa ia pastille, sa mearga la doctor si sa incerce orice tratament vor, pentru ca durerea nu e buna. Daca ai dureri, fa ceva! Insa in acelasi timp, incearca sa iti asculti ce-ti spune corpul, ca sa primesti ajutor din toate partile. Doctoral are grija de tine fizic, tu trebuie sa ai grija de tine metafizic.

Reporter: Cum anume? Ati amintit de dezvoltare personala

Lise Bourbeau: Prin diverse metode pe care le descriu la seminar. Avem instrumente. Mai ales intrebari, trebuie sa ne punem intrebari.

Reporter: Suntem programati cumva in mod subconstient? Exista un model instinctiv inca de la o varsta frageda? Ceea ce stim in mod constient putem accepta si intelege. Subconstientul are vreun rol in aparitia bolii?

Lise Bourbeau: Da. Studiile psihologice arata ca, in prezent, oamenii cunosc doar 5-10% din ce se petrece in interiorul lor. Asta inseamna ca de 90-95% dintre temerile, gandurile si atitudinile noastre nocive, nici macar nu suntem constienti de ele. Majoritatea oamenilor au impresia ca isi controleaza singuri viata, dar nu este adevarat. Adesea, alegem sa facem ceva ori sa mergem undeva, insa nu noi luam decizia prin puterea noastra, ci o voce interioara ne avertizeaza: “Nu face asta, e periculos”. Conteaza si ce am observant la parinti sau ideile cu care ne-am nascut si le-am mostenit din alte vieti, deprinderile invatate in familie sau din batrani. De aceea, principala mea misiune, la seminarii si in cartile mele, este sa ii ajut pe oameni sa devina constienti. Poti sa devii constient daca pui intrebari. Cand gasesti raspunsurile ti se deschid ochii. Asa ca prima intrebare pe care trebuie s-o puna un bolnav este “Ce ma impiedica boala sa fac?”, “Ce ma impiedica sa fiu?” Oricare ar fi raspunsul...Am dat ca exemplu problemele digestive. Nu pot sa mananc un aliment sau nu pot sa merg prea mult. Oricare ar fi raspunsul, devii constient de o nevoie interioara. Multa vreme am crezut ca, daca incep sa ma doara picioarele, corpul vrea sa-mi spuna ca trebuie sa ma odihnesc si atunci stateam jos. Insa durerile de picioare ma impiedicau sa termin ce aveam de facut. In realitate, nevoia mea era sa imi termin treburile, deci complet invers. Asa ca trebuia sa schimb felul cum gandeam. Nu problemele fizice imi faceau rau, ci nevoile interioare. Daca isi pun intrebari, oamenii devin constienti de acest lucru.

Reporter: Exista lucruri care ne impiedica sa fim noi insine?

Lise Bourbeau: De fiecare data cand ceva nu merge in viata noastra, indiferent daca e vorba de bani, sex sau cariera, are legatura cu una din cele cinci rani: respingere, abandon, umilire, tradare si nedreptate. Aceste rani sunt alimentate de convingerile noastre. Pe parcursul vietii, majoritatea oamenilor au cel putin doua rani majore care ii afecteaza mai mult. De aceste rani se leaga foarte multe convingeri. De aceea uitam sa mai fim noi insine. Este si titlul cartii mele: “Cele cinci rani care ne impriedica sa fim noi insine”. Pentru mine, rana a fost nedreptatea. De cate ori am facut ceva fiindca voiam sa fiu o mama corecta? Sau fiindca voiam sa fiu dreapta fata de sot sau de angajatii mei? Insa asa reuseam sa fiu nedreapta cu multe persoane, ori sa fiu nedreapta cu mine. Rana mea imi influenta deciziile.

Reporter: Ce este frica si cum o putem invinge?

Lise Bourbeau: Acesta este un seminar de doua zile. Ei bine, frica este cauzata…frica apare cand una dintre rani este zgandarita. Doare, iar atunci incepi sa fii precaut, ca sa eviti durerea. Pe viitor, stii ce sa nu faci. Frica este o convingere, face parte din eul nostru. Eul nostrum ne conduce, nu ne conducem singuri. Toate aceste conceptii din interiorul eului actioneaza ca si cum ne-ar proteja prin frica. Inainte, cand nu aveam aceste conceptii, aveam impresia ca n-o sa putem face fata durerii si suferintei. Sa zicem ca esti o fetita de doi-trei ani si mama ta te respinge mereu. Este preocupata doar de fiul ei preferat si o da la o parte pe fiica. Fiica sufera foarte mult si crede ca n-o sa poata face fata. Atunci, incepe sa faca orice ca sa ignore durerea. De exemplu, incearca sa fie foarte cuminte. La o varsta asa frageda, nu stim cum sa facem fata durerii. Nu vedem tabloul complet, nu intelegem ca mama o respinge pentru ca ii seamana prea mult. Se respinge pe ea insasi “Fiica mea este la fel ca mine.” Nu este o mama rea,  insa fiica ii aminteste prea mult de ea. Este o copie fidela a ranii ei. Asa ca incepem de mici sa avem aceste convingeri. “Nu este bine sa ma revolt, nu trebuie sa creez probleme. Altfel, o sa fiu respins”. Mai tarziu, dupa 30-40 de ani, femeia are aceleasi convingeri. Aici gresim cu totii. La maturitate, nu mai suntem cum eram odata. Putem face fata, putem vedea lucrurile altfel. Insa oamenii nu stiu asta. Sunt obisnuiti sa nu spuna nimic, sa nu faca valuri. Cred ca, daca esti o persoana buna, lumea te va iubi, nu te va respinge. Deci frica este o creatie a corpului psihic, face parte din eul nostru, ca sa ne scuteasca de suferinta. Insa noi, cu puterea noastra interioara, trebuie s-o convingem. Toti avem in interior niste fiinte mici, create din energia mintala. Depinde de noi sa spunem: “Poate ca asa este. Daca am curajul sa vorbesc, poate ca o sa se supere cineva. Insa nu mai am trei ani. Pot sa fac fata. N-o sa mor. Stai deoparte si lasa-ma sa-mi traiesc viata! Nu mai pot sa fiu amabil tot timpul, de frica sa nu fiu respins”. Omul “vorbeste”cu frica si incepe sa-si foloseasca puterea interioara.

Reporter: Si functioneaza?

Lise Bourbeau:  Da. Categoric.

Reporter: Ati spus ceva interesant despre vinovatie si anume ca nu trebuie sa ne simtim vinovati pentru accidente. Sa luam un caz extrem. Sa zicem ca merg cu viteza prea mare si lovesc trei persoane si ele mor. Sunt nevinovata?

Lise Bourbeau:  Ei bine, vina n-a ajutat niciodata pe nimeni. Vinovatia este sursa cea mai mare de karma. Un om care moare cu multe regrete pe constiinta, e nevoit sa se intoarca mereu, sa le biruiasca. Eu cred ca nimeni nu vrea cu adevarat sa faca rau altuia. Daca te urci la volan baut sau mergi cu viteza prea mare. Exista o cauza ascunsa. E o durere prea mare. Sa zicem ca un barbat si-a prins sotia in pat cu alt individ, asa ca pleaca de acasa intr-o stare de spirit ingrozitoare si conduce prea repede. Nu caut justificari, spun doar ca intentia persoanei n-a fost sa omoare pe cineva. Poate intentia lui era sa se sinucida. Dar nu conteaza, oricine e liber sa se sinucida. Nu trebuie sa dai socoteala nimanui. Traiesc pentru mine ca sa ma dezvolt sis a ma cunosc mai bine, sa devin un om mai iubitor. Daca de maine nu mai vreau sa traiesc, e viata mea. Va trebuui sa continui in alta viata, daca acum nu mai vreau. Orice decizie ar lua cineva, e viata lui. Stiu ca, atunci cand spun asemenea lucruri, multora nu le place. Ma considera un om rece, fara inima, fara sentimente. Dar am decis sa privesc lucrurile asa ca sa scap de sentimentul de vina. Poate duce la atatea boli si la probleme in relatii. Ne poate parea rau sau sa nu fim de accord cu ce s-a intamplat. Cu ce le ajuta pe victime, daca autorul accidentului se simte vinovat tot restul vietii? Sau daca incepe sa bea ori se simte tot mai prost? Nimeni nu castiga nimic. Nu e inteligent sa te simti vinovat. Daca ne simtim vinovati, credem ca vom putea s-o luam de la capat. Dar se intampla tocmai invers. Multi incearca sa se abtina de la ciocolata, gandindu-se ca se vor ingrasa. Isi interzic categoric sa mai manance. Dar ce se intampla? Pierd controlul si o mananca pe toata. Nu ajuta! Cand te simti vinovat, intri intr-un cerc vicios. O iei mereu de la capat si de fiecare data e tot mai intens. Regretele se amplifica si iti faci foarte mult rau. Daca un lucru nu ajuta pe nimeni, de ce sa persisti in directia asta? Mai ales acum, cand am intrat in era Varsatorului. Este o era a inteligentei. Oamenii trebuie sa actioneze intr-un mod inteligent fata de ei si fata de mediu. Vina nu foloseste la nimic, doar te ucide.

Reporter: Sa gandim si din perspectiva victimei. Spuneati, daca am inteles eu bine, ca tot noi atragem si accidentele. Si ca un accident nu e un simplu accident. Dar daca trec strada si ma loveste o masina? Trec pe culoarea verde, deci nu vreau sa fiu lovita. In situatia asta, eu am atras accidentul?

Lise Bourbeau: Da. Scopul oricarui accident este sa atraga atentia asupra unui sentiment de vina puternic. In 35 de ani, m-am convins. E uimitor. Eu alerg tot timpul si sunt activa, asa ca am cazut de multe ori. De fiecare data, m-am intrebat: "La ce ma gandeam?" Si mi-am dat seama ca ma simteam vinovata dintr-un motiv sau altul. Intotdeauna, daca am o vanataie sau o taietura, se vindeva rapid. Pentru ca am identificat vina si mi-am zis: "Nu vreau sa ma simt vinovata. Am avut intentii bune." Atunci inversez procesul si imi accept greseala...si sentimentul de vina dispare.

Reporter: Putem schimba astfel o situatie care nu ne place?

Lise Bourbeau: Da. Cand nu te mai simti vinovat, nu mai atragi accidente. Putin cate putin, ai parte tot mai rar de lucruri rele. Problemele se micsoreaza si le rezolv mai repede. Incepi sa gasesti raspunsuri. Am avut sansa sa predau si sa practic acest lucru multa vreme. Am observat asta la mii de oamnei pe parcursul multor ani. Spre exemplu la seminarii sau la angajatii mei. Am angajati vechi de 20 de ani si vad diferenta de la un an la altul. E minunat sa vezi ca viata lor e tot mai buna.

Reporter: Ce inseamna acceptarea?

Lise Bourbeau: Inseamna sa iei lucrurile asa cum sunt, fara sa judeci pozitiv sau negativ. Inseamna sa-ti admiti faptele. Poate ca mi-am pierdut rabdarea si mi-am lovit copilul odata, insa rana mea era prea vie. Aveam o rana care era zgandarita prea mult asa ca am reactionat. Nu sunt o persoana rea, sunt un om cu ranile mele si am suferit ca toti oamenii. Sa zicem ca am o rana mare la picior si o acopar cu bandaje. Nimeni nu va vede rana, pentru ca nu ma gandesc la ea. Nici nu ma uit la ea. stiu doar ca e acolo. Daca treci pe langa mine si o atingi, chiar si usor, o sa strg: "Au, ma doare!" Dar tu mi-ai provocat durerea? Nu, tu ai atins rana mea, o rana pe care n-o ingrijesc si n-o ajut sa se vindece. Oamenii cred mereu ca ceilalti le provoaca durere. Daca ma smucesc si iti bag degetul in ochi iti scot un ochi la raspuns la durerea mea. Am vrut eu sa-ti scot ochiul? Nu. Ma durea atat de tare incat am avut o reactie puternica. Nu suntem oamenni rai, suntem doar oameni cu ranile noastre.

Reporter: O ultima intrebare, foarte impofrtanta pentru noi. Cum putem deveni oameni mai buni? Dati-ne doua exemple pe care sa le aplicam chiar azi!

Lise Bourbeau: Practicati constant acceptarea si iubirea neconditionata. Atunci cand va simtiti vinovati si aveti mustrari de constiinta, opriti-va si spuneti: "N-a fost intentionat, mi-a scapat." "Poate ca l-am ranit pe celalalt, insa mi-a scapat de la sine." Repetati aceste afirmatii ca sa va acceptati pe voi insiva. E ca si cand ati fi in afara corpului si v-ati privi de la distanta. Daca ati facut un lucru care va deranjeaza, este pentru ca o parte din voi suferea in acel moment. Intr-o zi, toate partile fiintei voastre se vor vindeca. Prin aceste mici acte de iubire, incep sa se vindece. Ranile se vindeca de la sine.

Reporter: Va multumesc pentru interviu, pentru timpul acordat si pentru cuvintele dvs. Sper sa revenit in Romania. avem nevoie de asta.

Lise Bourbeau: Multumesc mult pentru invitatie si pentru intrebarile bune.

http://www.digi-world.tv/digipedia-plus

=====================================
=====================================================
=====================================================================