miercuri, aprilie 09, 2014

"Distracţie fără alcool, droguri sau violenţă". Aceasta a fost deviza evenimentului organizat de catre Poliția Capitalei, în cadrul saptamanii „Scoala AltFel”


 
”Distracţie fără alcool, droguri sau violenţă”

 Aceasta a fost deviza evenimentului organizat de catre Poliția Capitalei, în cadrul saptamanii „Școala AltFel”, la care am avut plăcerea de a participa alături de colegele mele.

 
Am fost în Club The One din Regie unde am întâlnit liceeni care au urcat pe scenă să se simtă bine și să își arate talentul mai mare sau mai mic, mai promițător sau mai puțin, așa cum îi caracterizează pe fiecare dintre ei. Au fost naturali, au fost frumoși, au fost așa cum sunt ei, adolescenții din ziua de azi.

Unii dintre ei ne-au amuzat, alții ne-au impresionat, alții chiar distrat.

 
Printre altele, au fost făcute simulări de către o echipă SMURD de acordare a primului ajutor în situații în care o persoană leșină sau se îneacă. De asemenea, au avut loc demonstraţii de autoapărare relizate de către luptătorii Serviciului pentru Acţiuni Speciale al Poliţiei Capitalei.

 
Pentru noi a fost un prilej de a face o călătorie în timp și de a ne simți pentru câteva momente la vârsta adolescenței sau mai devreme. Interesant a fost că, privind acești liceeni și întregul eveniment, cum instituții ale statutului se implică activ în prevenirea infractionalității, violenței de orice fel, eu personal mi-am amintit cum era cand eram în locul lor.

 
Pe vremea scolariății mele nu numai în familii, dar și la școală era la modă filosofia că „bătaia e ruptă din rai”. În clasa a V-a, în perioada de început, îmi amintesc că dirigintele ne-a ridicat pe toți in picioare și a găsit o formulă să liniștească energia debordantă din noi care făcuse un mare nor de praf ce plutea pe deasupra băncilor. Ne-a cerut să întindem mâinile și cu un arătător pe care îl foloseam pe hartă la lecțiile de geografie ne-a administrat câte un „calmant” care a făcut să se inflameze mâinile copiilor de nu mai putea fi ținut în mână nici stiloul. Când a ajuns în fața mea l-am privit zâmbind încurcată în ochi și mi-am încrucișat mâinile la spate. M-a întrebat ce fac, nu sunt pregătită să îmi încasez pedeapsa? I-am spus că eu refuz să fiu batută la școală pentru că nici acasă nu am fost lovită niciodată și nu înțeleg de ce ar trebui să se întâmple asta aici. Au venit amenințările cu faptul că îi va suna pe părinții mei. Zis și făcut. Tatăl a confirmat ce îi spusesem și eu, mi-a luat apărarea și, din ziua aceea, dirigintele nu m-a mai întrebat / invitat vreodată sî întind palmele. E drept că eram premiantă clasei, nu prea îi dădeam ocazii să se înfurie pe mine, mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost altfel. Ce nu puteam eu înțelege atunci e că mulți dintre colegii mei priveau ciudată atitudinea mea că nu accept bătăia pentru că, spuneau ei, „Ce mare lucru?! Noi o încasăm zilnic acasă...”

 
Aceasta era normalitatea în care mulți dintre ei creșteau în familie și era normalitatea pe care o acceptau și în scoală. Mă întreb câți oare au ajuns să fie la vârsta adultă abuzați la locul de muncă (psihologic de data asta) și nici măcar nu și-au dat seama, pentru că li se părea firesc ca o structură de autoritate să se poarte astfel.

 
Toate studiile din psihologie arăta cu dovezi statistice că bătaia nu e nicidecum ruptă din rai și că, dimpotrivă, consecințele violenței fizice și a psihoterorii atât în școală, cât și în familie sunt unele dintre cele mai neplăcute asupra dezvoltării persoanei care ajunge să devină victimă.

 
Tocmai în acest sens, Asociația SPRING salută inițiativa Poliției Capitalei de a dezvolta proiectul „Fan Gândirefresh” și își dorește în continuare să-i fie alături, ori de câte ori i se va solicita sprijinul în organizarea și desfășurarea activităților ce vor avea ca scop prevenirea violenței în școală.
 
Autor: Psiholog, Flori-Ana Andronache
==============================================================
================================================
===================================

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Asociatia SPRING - Proiectul "Aleg să mă implic. STOP Bullying!"

Şi dacă de vorbit e nevoie, atunci asta o să facem, în toate formele posibile. Colegele mele, Anna-Maria Bitere şi Flori Andronache, susţin seminarii în şcoli, colegii lor, ceilalţi oameni implicaţi, adică, au şi ei partea lor - proiectul are un cântecel şi chiar de o piesă de teatru, iar eu fac unul dintre lucrurile care-mi plac mai mult, anume scriu. Scriu despre bullying, despre ce înseamnă el, ce efecte are şi cum putem să-l combatem, să-i reducem efectele negative, să ajutăm copii şi adolescenţi să-şi înţeleagă şi să-şi orienteze mai bine emoţiile, comportamentele, energia. Dacă vreţi să citiţi unul dintre articolele mele pe tema asta, click aici. Şi dacă vreţi să vă implicaţi, să răspândiţi vestea despre proiectul fetelor de la Asociaţia SPRING sau pur şi simplu să fiţi la curent cu ce mai pun ele la cale, aveţi la dispoziţie şi pagina lor de Facebook, aici, sau pagina proiectului, aici. Dacă v-ar plăcea să aruncaţi o privire peste broşură sau pliant, le găsiţi aici, respectiv aici. Proiectul "Aleg să mă implic.
http://www.andreea-radu.ro/2014/12/aleg-sa-ma-implic-stop-bullying.html
STOP Bullying!" este implementat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societaţii Civile – http://www.fdsc.ro/

Vă invităm să răsfoiţi broşura "Aleg să mă implic. STOP Bullying!" Click here! Format PDF

Links Menu (Blogroll)