vineri, aprilie 18, 2014

Workshop „CV – ul – cartea ta de vizită din punct de vedere profesional”. Universitatea de Agronomie – studenții Facultății de Agricultură ai anului 3

 
In 15 aprilie 2014, Asociația SPRING a avut gazdă, Universitatea de Agronomie – studenții Facultății de Agricultură ai anului 3, care și-au manifestat interesul de a participa la un workshop intitulat „CV – ul – cartea ta de vizită din punct de vedere profesional”.

Pe agenda workshop-ului au apărut următoarele puncte de interes:
Ce urmărește angajatorul să identitifice la un candidat implicat în procesul de recrutare și selecție;
Locul și importanța CV-ului în procesul de angajare;
Care sunt tipurile de CV-uri pe care le putem folosi în vederea angajării?
Cum știm să îl alegem pe cel mai potrivit?
Care este structura unui CV?
Care este dinamica unui CV?
Care sunt cauzele respingerii CV-ului?
Care sunt consecințele respingerii CV-ului?
Regulile de aur în construirea unui CV.
Cui putem cere sprijin în conceperea CV-ului?
Cât de importantă este consilierea profesională / a carierei și ce presupune ea.

 Deși au existat și studenți care nu au aplicat niciodată la un job sau care acum își puneau pentru prima oară problema construirii unui CV, discuția a fost una foarte interactivă.

Studenții au fost preocupați îndeosebi de aspecte ca:
Trecem în CV suma de bani pe care ne-o dorim?
Ce scriem la secțiunea „Obiectiv profesional”?
Care sunt ponturile pe care le putem folosi astfel încât să facem CV-ul nostru mai vizibil?
Dacă nu am niciun fel de experiență profesională ce pot trece în CV?
În ce constă consilierea profesională și cine o poate face?

 Concluzia întâlnirii a fost în unanimitate acceptată că este extrem de importantă planificarea carierei, că vorbim despre un proces riguros, meticulos, mult mai important și semnificativ decât ne-ar plăcea să credem cu efecte asupra întregii noastre vieți atât profesionale, cât și personale.

 Studenții au plecat de la întâlnire cu multe „wow-uri” și „aha-uri”, iar noi, echipa SPRING, bucuroși de contactul pe care l-am avut cu oameni deschiși, interesați și mai motivați să le fie mai bine de acum încolo.
 
 


 
 =============================
==============================================
================================================================
 

miercuri, aprilie 09, 2014

"Distracţie fără alcool, droguri sau violenţă". Aceasta a fost deviza evenimentului organizat de catre Poliția Capitalei, în cadrul saptamanii „Scoala AltFel”


 
”Distracţie fără alcool, droguri sau violenţă”

 Aceasta a fost deviza evenimentului organizat de catre Poliția Capitalei, în cadrul saptamanii „Școala AltFel”, la care am avut plăcerea de a participa alături de colegele mele.

 
Am fost în Club The One din Regie unde am întâlnit liceeni care au urcat pe scenă să se simtă bine și să își arate talentul mai mare sau mai mic, mai promițător sau mai puțin, așa cum îi caracterizează pe fiecare dintre ei. Au fost naturali, au fost frumoși, au fost așa cum sunt ei, adolescenții din ziua de azi.

Unii dintre ei ne-au amuzat, alții ne-au impresionat, alții chiar distrat.

 
Printre altele, au fost făcute simulări de către o echipă SMURD de acordare a primului ajutor în situații în care o persoană leșină sau se îneacă. De asemenea, au avut loc demonstraţii de autoapărare relizate de către luptătorii Serviciului pentru Acţiuni Speciale al Poliţiei Capitalei.

 
Pentru noi a fost un prilej de a face o călătorie în timp și de a ne simți pentru câteva momente la vârsta adolescenței sau mai devreme. Interesant a fost că, privind acești liceeni și întregul eveniment, cum instituții ale statutului se implică activ în prevenirea infractionalității, violenței de orice fel, eu personal mi-am amintit cum era cand eram în locul lor.

 
Pe vremea scolariății mele nu numai în familii, dar și la școală era la modă filosofia că „bătaia e ruptă din rai”. În clasa a V-a, în perioada de început, îmi amintesc că dirigintele ne-a ridicat pe toți in picioare și a găsit o formulă să liniștească energia debordantă din noi care făcuse un mare nor de praf ce plutea pe deasupra băncilor. Ne-a cerut să întindem mâinile și cu un arătător pe care îl foloseam pe hartă la lecțiile de geografie ne-a administrat câte un „calmant” care a făcut să se inflameze mâinile copiilor de nu mai putea fi ținut în mână nici stiloul. Când a ajuns în fața mea l-am privit zâmbind încurcată în ochi și mi-am încrucișat mâinile la spate. M-a întrebat ce fac, nu sunt pregătită să îmi încasez pedeapsa? I-am spus că eu refuz să fiu batută la școală pentru că nici acasă nu am fost lovită niciodată și nu înțeleg de ce ar trebui să se întâmple asta aici. Au venit amenințările cu faptul că îi va suna pe părinții mei. Zis și făcut. Tatăl a confirmat ce îi spusesem și eu, mi-a luat apărarea și, din ziua aceea, dirigintele nu m-a mai întrebat / invitat vreodată sî întind palmele. E drept că eram premiantă clasei, nu prea îi dădeam ocazii să se înfurie pe mine, mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost altfel. Ce nu puteam eu înțelege atunci e că mulți dintre colegii mei priveau ciudată atitudinea mea că nu accept bătăia pentru că, spuneau ei, „Ce mare lucru?! Noi o încasăm zilnic acasă...”

 
Aceasta era normalitatea în care mulți dintre ei creșteau în familie și era normalitatea pe care o acceptau și în scoală. Mă întreb câți oare au ajuns să fie la vârsta adultă abuzați la locul de muncă (psihologic de data asta) și nici măcar nu și-au dat seama, pentru că li se părea firesc ca o structură de autoritate să se poarte astfel.

 
Toate studiile din psihologie arăta cu dovezi statistice că bătaia nu e nicidecum ruptă din rai și că, dimpotrivă, consecințele violenței fizice și a psihoterorii atât în școală, cât și în familie sunt unele dintre cele mai neplăcute asupra dezvoltării persoanei care ajunge să devină victimă.

 
Tocmai în acest sens, Asociația SPRING salută inițiativa Poliției Capitalei de a dezvolta proiectul „Fan Gândirefresh” și își dorește în continuare să-i fie alături, ori de câte ori i se va solicita sprijinul în organizarea și desfășurarea activităților ce vor avea ca scop prevenirea violenței în școală.
 
Autor: Psiholog, Flori-Ana Andronache
==============================================================
================================================
===================================

sâmbătă, aprilie 05, 2014

Campanie de prevenţie a mobbing-ului în organizaţii. Asociaţia SPRING a fost oaspete în compania SNC Lavalin România


În ultima perioada am avut placuta surpriză să constatăm că din ce în ce mai multe companii sunt deschise către a vorbi despre hărţuirea morală la locul de muncă sau fenomenul discriminării. Mai mult, am întâlnit angajatori care au facilitat implementarea unor programe de informare, conştientizare şi sensibilizare a angajaţilor cu privire la fenomenele întâlnite în organizaţia pe care o coordonează.

În luna martie a acestui an, Asociaţia SPRING a fost oaspete în compania SNC Lavalin România, unde, preţ de 2 ore, prin reprezentanţii săi, Flori-Ana Andronache şi Ana Maria Benali, experţi mobbing, a moderat o discuţie, având ca tematică harţuirea psihologică la locul de muncă.

Această organizaţie este una dintre cele care şi-au declarat poziţia de „zero toleranţă” faţă de hărţuirea psihologică şi fenomenul discriminării la locul de muncă. Aici există implementat un cod de conduită, unul dintre cele mai valoroase instrumente la îndemâna unei companii în vederea prevenirii fenomenelor mai sus amintite. Acest cod nu numai că este pus la dispoziţia angajatului înspre informare, ci, în momentul angajării, acesta îl semnează că este de acord cu el şi se conformează politicii organizaţiei privind menţinerea unui climat sănătos la locul de muncă.

Această măsură este una foarte importantă întrucât protejează în primul rând angajaţii de potenţialii agresori, dar şi însăşi organizaţia pentru că angajatul va răspunde în instanţă dacă va hărţui psihologic un alt angajat. În companiile unde nu există un cod de conduită în care să se menţioneze faptul că sub nicio formă nu este permis comportamentul abuziv sau discriminatoriu, într-un eventual litigiu de muncă, angajatorului îi va reveni o parte din culpă.

Deşi timpul a fost unul limitat, iar accentul nostru a căzut pe transmiterea unor informaţii şi utilizarea unor exemple din cazuistica întâlnită, care să descrie într-un mod cât mai cuprinzator şi explicit fenomenul, totuşi şi-au făcut loc câteva idei valoroase formulate de participanţi.

Una dintre acestea a fost faptul că fenomenul hărţuirii psihologice nu ar fi atât de des întâlnit dacă nu ar avea nişte rădăcini şi în educaţia noastră. Vorbim aici atât de mentalitatea:

• victimei (a persoanei care până la un punct permite abuzul psihologic din varii motive, cum ar fi: nu îşi dă seama ce se întâmplă, i se pare firesc să fie agresat, i se întâmpla asta şi în şcoală şi/sau familie, frica de consecinţe în cazul reclamării agresorului etc);

• agresorului (persoanei care exercită abuzul pentru că nu i se pare nimic grav în ceea ce face sau pentru că aşa se „conduce” eficient un angajat sau alte motive).

Prin urmare, formarea unei atitudini de non-permisivitate a agresiunii încă din fragedă copilărie rămâne o necesitate. Copilul are nevoie să fie crescut în spiritul educaţiei non-violente astfel încât adultul ce va deveni mai târziu să nu practice atitudinea agresivă sau la cealaltă extremă pe cea submisivă (supusă, obedientă).

Mulţumim gazdei noastre, compania SNC Lavalin România pentru ospitalitate şi pentru prilejul creat de a împărtăşi din expertiza noastră angajaţilor şi de a-i motiva să prevină acest comportament indezirabil în viaţa cunoscuţilor prin a le oferi informaţia necesară.

De asemenea, dorim să felicităm compania pentru bunele practici şi frumoasa cultură organizaţională pe care le promovează şi implementează!






Sursa:
https://www.facebook.com/media/set/?set=a.440387316063953.1073741837.335005859935433&type=1
===================================================
===========================================================
====================================================================

Links Menu (Blogroll)